Mai mult de un an in care nu am scris nimic. Nu e bine.
Intre timp Sergiu a implinit 4 ani, eu am intrat la MBA... si ma bate gandul sa scriu un blog tematic despre asta...
In acest an am fost un spectator constant la Tandarica unde am vazut aproape toate spectacolele cel putin o data. In ceea ce priveste ale manifestari, ele au fost la fel de interesante: teatru (evident tot ce a fost nou la Bulandra, putin National, Mic, etc), muzica (Haggard, Judas Priest, Metallica, Iron Maiden, etc) si nu pot sa uit festivalul de circ care chiar a fost deosebit. Poate voi reveni cu detalii. Dar poate mai bine incerc sa raman la zi cu relatarile de acum inainte...
Sergiu
miercuri, 27 august 2008
sâmbătă, 3 februarie 2007
Richard al III-lea se interzice
Teatrul Bulandra, Regia Cătălina Buzoianu
Un spectacol care poartă câteva amprente specifice ale Cătălinei Buzoianu: costume albe (parodiate în Ţara lui Abuliu), muzică live, plimbare a personajelor prin sală, etc.
Un text de Matei Vişniec mai inteligibil ca altele ale aceluiaşi autor şi cu un fir narativ foarte clar, chiar dacă presărat cu elemente absurde, dar foarte sugestive (de exemplu apariţia mamei şi tatălui morţi dar angajaţi la Securitate).
Între spectacolele de la Bulandra senzaţia mea este că acesta nu e foarte cunoscut, având probabil dezavantajul unei premiere foarte în vară. Dar premiile obţinute îl recomandă.
Decorurile sunt simple, distribuţia foarte echilibrată, iar momentele dramatice alternează cu cele comice. Una peste alta, un spectacol care merită văzut, dar într-o zi când eşti odihnit, pentru a putea fi atent şi a recepta corect textul.
Un spectacol care poartă câteva amprente specifice ale Cătălinei Buzoianu: costume albe (parodiate în Ţara lui Abuliu), muzică live, plimbare a personajelor prin sală, etc.
Un text de Matei Vişniec mai inteligibil ca altele ale aceluiaşi autor şi cu un fir narativ foarte clar, chiar dacă presărat cu elemente absurde, dar foarte sugestive (de exemplu apariţia mamei şi tatălui morţi dar angajaţi la Securitate).
Între spectacolele de la Bulandra senzaţia mea este că acesta nu e foarte cunoscut, având probabil dezavantajul unei premiere foarte în vară. Dar premiile obţinute îl recomandă.
Decorurile sunt simple, distribuţia foarte echilibrată, iar momentele dramatice alternează cu cele comice. Una peste alta, un spectacol care merită văzut, dar într-o zi când eşti odihnit, pentru a putea fi atent şi a recepta corect textul.
miercuri, 31 ianuarie 2007
Crima si Pedeapsa, Potretul lui Dorian Gray, Regele Lear, Razboi cu Troia nu se face, Anatomie Titus Căderea Romei
Nu am scris nimic de mult, tocmai de aceea s-au adunat cateva spectacole. Voi scrie foarte pe scurt despre ele din acest motiv si sper ca pe viitor sa reusesc sa fiu mai consecvent in a scrie impresiile despre spectacole imediat ce le vad.
1. Crima si pedeapsa
Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, regia Yuriy Kordonskiy.
Am vazut Crima si Pedeapsa prima oara la premiera din Octombrie 2005. Numarul redus de spectatori ce pot fi prezenti la un spectacol face ca biletele sa se gaseasca extrem de greu si sa primesc deseori mesaje in care sunt acuzat ca teatrul le vinde "pe sub mana".
Spectacolul este deosebit mai ales prin prisma faptului ca in rolul principal sunt 3 actori (in acelasi timp). Dar spre deosebire de cum m-as fi asteptat ele nu sunt personalitati distincte ale lui Rascolnikov, ci sunt 3 parti cu exprimari complexe. Scenografia, ce lasa intotdeauna ceva ascuns vederii spectatorului este simpla, dar sugestiva. Echipa de actori isi merita din plin minutele intregi de aplauze de la sfarsitul fiecarei reprezentatii. Detalii pe www.bulandra.ro
2. Portretul lui Dorian Gray
Teatrul Odeon, Regia Dragoş Galgoţiu
Nu sunt un fan al lui Dragoş Galgoţiu, dar acest spectacol iese din tiparele neinteligibile cu care acest regizor m-a "incantat" in Baal, Woyzeck, Hamletmachine. Stiu ca are un stil original, ca spectacolele sale nu sunt proaste, dar intelegerea mea fata de ele e limitata.
Portretul lui Dorian Gray, desi bazat pe un personaj principal care se exprima doar prin dans (Razvan Mazilu), reuseste sa fie un spectacol exrem de frumos, sugestiv, din care chiar intelegi povestea.
Prietenii cu care am fost (e a doua oara cand il vad) nu au fost deloc incantati de jocul celorlalti actori, considerand ca acestia doar recita teatral niste roluri.
3. Regele Lear
Teatrul Naţional Cluj, Regia Tompa Gabor
In seara primei mele vizite in Cluj, am avut placerea sa-l vad pe Marian Ralea in Regele Lear. Nu voi intelege niciodata de ce rolurile sale din Bucuresti nu se ridica la inaltimea celor pe care le are in tara, desi au existat zvonuri odata ca va fi si Hamlet.
A fost o seara a descoperirilor si a unui spectacol cu "personaje". Am descoperit teatrul din cluj, o cladire frumoasa, desi uzata de vreme si am vazut un spectacol cu actori necunoscuti mie, pe care i-am receptat clar ca fiind niste personaje autentice. In Bucuresti, cand vad spectacole cu actori cunoscuti, unii chiar personal, e mai greu uneori sa uiti ca un personaj este cel cu care ai baut un suc la bar cu trei zile inainte.
Povestea pe care mi-o aminteam nu era foarte clara (vazusem de cateva ori Regele Lear de la Bulandra, cu Victor Rebengiuc... un spectacol controversat) drept pentru care am fost captivat de ea, desi ma temeam de oboseala ce ar fi putut sa ma cuprinda dupa o noapte de mers cu trenul si o zi de Cluj.
Actorii au fost destul de eterogeni, mergand de la foarte bun la slab. Exceptandu-l pe Ralea, cel mai buna interpretare de pe scena a fost a lui Kent, interpretat de Cătălin Herlo.
Spectacolul, in ansamblu a fost unul foarte simplu, dar foarte sugestiv, fara elemente metaforice complicate, efecte de lumini sau decoruri marete.
4. Război cu Troia nu se face
Teatrul Mic, Regia Florin Călinescu
Probabil legile universului spun ca evolutia este ciclica, deci dupa un numar de spectacole remarcabile ale unui teatru (Cum gandeste Amy, Cum iubeste cealalta jumatate, O zi din viata lui Ceausescu, 8989... etc) trebuie sa vina si un esec.
Si din pacate esenta acestui spectacol se reduce doar la o replica de doua cuvinte, pe care troienii i-o striga lui Ulise "Muie Ulise!!".
5. Anatomie Titus Căderea Romei
Teatrul Bulandra, Regia Alexandru Darie
Unul din spectacolele mele preferate din Bucuresti mi-a facut bucuria sa se reia, cand nu credeam ca mai e posibil.
Prin urmare, abia am asteptat sa-l revad (pentru a 6-a oara sau poate mai mult) la doi ani de la ultima reprezentatie.
Si a fost putin diferit. Unele momente si-au pierdut tratalitatea, castigand naturalete. In orice caz, prin ansamblul artistic creat de actori, muzica, decor si nu in ultimul rand lumini, acest spectacol, desi evitat de spectatori din cauza violentei, ramane un titlu de referinta din repertoriul de la Bulandra si din creatia lui Ducu Darie (proaspat ales presedinte la UTE).
Acest post este posibil sa sufere completari.
1. Crima si pedeapsa
Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, regia Yuriy Kordonskiy.
Am vazut Crima si Pedeapsa prima oara la premiera din Octombrie 2005. Numarul redus de spectatori ce pot fi prezenti la un spectacol face ca biletele sa se gaseasca extrem de greu si sa primesc deseori mesaje in care sunt acuzat ca teatrul le vinde "pe sub mana".
Spectacolul este deosebit mai ales prin prisma faptului ca in rolul principal sunt 3 actori (in acelasi timp). Dar spre deosebire de cum m-as fi asteptat ele nu sunt personalitati distincte ale lui Rascolnikov, ci sunt 3 parti cu exprimari complexe. Scenografia, ce lasa intotdeauna ceva ascuns vederii spectatorului este simpla, dar sugestiva. Echipa de actori isi merita din plin minutele intregi de aplauze de la sfarsitul fiecarei reprezentatii. Detalii pe www.bulandra.ro
2. Portretul lui Dorian Gray
Teatrul Odeon, Regia Dragoş Galgoţiu
Nu sunt un fan al lui Dragoş Galgoţiu, dar acest spectacol iese din tiparele neinteligibile cu care acest regizor m-a "incantat" in Baal, Woyzeck, Hamletmachine. Stiu ca are un stil original, ca spectacolele sale nu sunt proaste, dar intelegerea mea fata de ele e limitata.
Portretul lui Dorian Gray, desi bazat pe un personaj principal care se exprima doar prin dans (Razvan Mazilu), reuseste sa fie un spectacol exrem de frumos, sugestiv, din care chiar intelegi povestea.
Prietenii cu care am fost (e a doua oara cand il vad) nu au fost deloc incantati de jocul celorlalti actori, considerand ca acestia doar recita teatral niste roluri.
3. Regele Lear
Teatrul Naţional Cluj, Regia Tompa Gabor
In seara primei mele vizite in Cluj, am avut placerea sa-l vad pe Marian Ralea in Regele Lear. Nu voi intelege niciodata de ce rolurile sale din Bucuresti nu se ridica la inaltimea celor pe care le are in tara, desi au existat zvonuri odata ca va fi si Hamlet.
A fost o seara a descoperirilor si a unui spectacol cu "personaje". Am descoperit teatrul din cluj, o cladire frumoasa, desi uzata de vreme si am vazut un spectacol cu actori necunoscuti mie, pe care i-am receptat clar ca fiind niste personaje autentice. In Bucuresti, cand vad spectacole cu actori cunoscuti, unii chiar personal, e mai greu uneori sa uiti ca un personaj este cel cu care ai baut un suc la bar cu trei zile inainte.
Povestea pe care mi-o aminteam nu era foarte clara (vazusem de cateva ori Regele Lear de la Bulandra, cu Victor Rebengiuc... un spectacol controversat) drept pentru care am fost captivat de ea, desi ma temeam de oboseala ce ar fi putut sa ma cuprinda dupa o noapte de mers cu trenul si o zi de Cluj.
Actorii au fost destul de eterogeni, mergand de la foarte bun la slab. Exceptandu-l pe Ralea, cel mai buna interpretare de pe scena a fost a lui Kent, interpretat de Cătălin Herlo.
Spectacolul, in ansamblu a fost unul foarte simplu, dar foarte sugestiv, fara elemente metaforice complicate, efecte de lumini sau decoruri marete.
4. Război cu Troia nu se face
Teatrul Mic, Regia Florin Călinescu
Probabil legile universului spun ca evolutia este ciclica, deci dupa un numar de spectacole remarcabile ale unui teatru (Cum gandeste Amy, Cum iubeste cealalta jumatate, O zi din viata lui Ceausescu, 8989... etc) trebuie sa vina si un esec.
Si din pacate esenta acestui spectacol se reduce doar la o replica de doua cuvinte, pe care troienii i-o striga lui Ulise "Muie Ulise!!".
5. Anatomie Titus Căderea Romei
Teatrul Bulandra, Regia Alexandru Darie
Unul din spectacolele mele preferate din Bucuresti mi-a facut bucuria sa se reia, cand nu credeam ca mai e posibil.
Prin urmare, abia am asteptat sa-l revad (pentru a 6-a oara sau poate mai mult) la doi ani de la ultima reprezentatie.
Si a fost putin diferit. Unele momente si-au pierdut tratalitatea, castigand naturalete. In orice caz, prin ansamblul artistic creat de actori, muzica, decor si nu in ultimul rand lumini, acest spectacol, desi evitat de spectatori din cauza violentei, ramane un titlu de referinta din repertoriul de la Bulandra si din creatia lui Ducu Darie (proaspat ales presedinte la UTE).
Acest post este posibil sa sufere completari.
joi, 14 decembrie 2006
Holograf si Therion
Luna decembrie e plina de evenimete culturale, in marea lor majoritate de bun gust si calitate. Dar cum nu pot merge zilnic la concerte, iata cateva impresii despre doua concerte.
1. Holograf - lansarea albumului Taina - 5 decembrie
Profitand de relatia speciala cu Stage Expert Holograf reuseste probabil sa realizeze (cel putin in Bucuresti) unele din cele mai reusite spectacole dpdv sunet, lumina, etc.
Concertul a fost deci de foarte buna calitate, singura chestie neplacuta fiind prezenta "corporatistilor". Cine sunt "corporatistii? Nu ne referim la toti ce lucreaza in multinationale, ca doar acolo ma incadrez si eu... Corporatistii sunt cei care sunt intotdeauna "ocupati" si prin urmare considera ca e cool sa intarzie la spectacol si sa vina direct de la sediu cu laptopul in mana si cravata la gat. Acestia s-au foit prin sala in mod enervant pana aproape de jumatatea show-ului.
Sunetul a fost foarte bun. S-au cantat destul de multe piese de pe noul album, unele piese vechi reorchestrate. Mihai Coman a cantat pentru prima (pentru mine) o piesa fiind lead vocal. Este trist ca Mihai Coman nu este incadrat "oficial" in trupa, ramanand la statutul de invitat permanent. Ma tem sa nu dispara ca si Marius Batu.
Sala a fost plina, formatia in forma, iar Bittman a cazut de pe scena dupa prima melodie. Am aflat din ziare ca si-a rupt nasul si o mana, dar a reusit sa cante pana la capat.
2. Therion goes classic - premiera mondiala - 9 Decembrie
In mai 2005 habar n-aveam cine e Therion.
Finul meu mi-a spus sa merg, ca e deosebit. am participat deci in Iunie 2005 la unul din cele mai bune concerte din viata mea. si am ramas un ascultator constant de Therion.
Anul acesta am fost bucuros sa aflu ca evenimentul mondial Therion goes Classic va avea loc in Romania si mi-am luat bilete foarte din timp.
Rauvoitorii au spus ca de fapt concertul trebuia sa se cheme "Orchestra nationala radio feat. Therion". Dar totusi nu formatia era aici de baza, ci muzica lor.
a fost intr-adevar o experienta inedita, un concert bine organizat dpdv tehnic (o scenografie frumoasa si interesanta, probabil si pentru ca va aparea un DVD).
Piesele au sunat intr-adevar deosebit si s-a simtit efortul orchestrei. Nota 11 pentru Clavicula Nox si Lemuria.
Acum astept din nou un concert Therion standard.
1. Holograf - lansarea albumului Taina - 5 decembrie
Profitand de relatia speciala cu Stage Expert Holograf reuseste probabil sa realizeze (cel putin in Bucuresti) unele din cele mai reusite spectacole dpdv sunet, lumina, etc.
Concertul a fost deci de foarte buna calitate, singura chestie neplacuta fiind prezenta "corporatistilor". Cine sunt "corporatistii? Nu ne referim la toti ce lucreaza in multinationale, ca doar acolo ma incadrez si eu... Corporatistii sunt cei care sunt intotdeauna "ocupati" si prin urmare considera ca e cool sa intarzie la spectacol si sa vina direct de la sediu cu laptopul in mana si cravata la gat. Acestia s-au foit prin sala in mod enervant pana aproape de jumatatea show-ului.
Sunetul a fost foarte bun. S-au cantat destul de multe piese de pe noul album, unele piese vechi reorchestrate. Mihai Coman a cantat pentru prima (pentru mine) o piesa fiind lead vocal. Este trist ca Mihai Coman nu este incadrat "oficial" in trupa, ramanand la statutul de invitat permanent. Ma tem sa nu dispara ca si Marius Batu.
Sala a fost plina, formatia in forma, iar Bittman a cazut de pe scena dupa prima melodie. Am aflat din ziare ca si-a rupt nasul si o mana, dar a reusit sa cante pana la capat.
2. Therion goes classic - premiera mondiala - 9 Decembrie
In mai 2005 habar n-aveam cine e Therion.
Finul meu mi-a spus sa merg, ca e deosebit. am participat deci in Iunie 2005 la unul din cele mai bune concerte din viata mea. si am ramas un ascultator constant de Therion.
Anul acesta am fost bucuros sa aflu ca evenimentul mondial Therion goes Classic va avea loc in Romania si mi-am luat bilete foarte din timp.
Rauvoitorii au spus ca de fapt concertul trebuia sa se cheme "Orchestra nationala radio feat. Therion". Dar totusi nu formatia era aici de baza, ci muzica lor.
a fost intr-adevar o experienta inedita, un concert bine organizat dpdv tehnic (o scenografie frumoasa si interesanta, probabil si pentru ca va aparea un DVD).
Piesele au sunat intr-adevar deosebit si s-a simtit efortul orchestrei. Nota 11 pentru Clavicula Nox si Lemuria.
Acum astept din nou un concert Therion standard.
duminică, 3 decembrie 2006
Continut BLOG;Secretele Elfilor - Circul Globus
Cum nu intentionez sa scriu o multime de Blog-uri, acesta nu va fi un blog tematic. Veti gasi in el atat idei despre mine, despre ceea ce fac cat si despre spectacole.
De ce spectacole? Pentru ca este principalul meu hobby.
Mi-ar fi greu sa scriu despre spectacolele din trecut, dar poate uneori voi reveni si la ele.
Dar intentionez sa scriu de fiecare data despre spectacolele la care particip. Prin spectacol intelegem in primul rand teatru, dar si concerte, circ etc.
Iar astazi, dupa o lunga perioada am ajuns la circ, la Secretele Elfilor.
Se zice ca circul a evoluat foarte mult sub conducerea Brandusei Novac. Acest lucru se simte in partea tehnica (reflectoare noi, fog machine, lasere, sunet de calitate, scenografie deosbita la fiecare spectacol). De asemenea sa la este renovata, scaunele schimbate.
Personal nu sunt incantat de aceasta idee a spectacolelor "cu poveste". Pentru ca totusi partea interpretativa are doar rolul de a ocupa momentele dintre numerele de circ. Ar fi preferabili niste clowni de calitate, decat povestea cu elfii din cazul de fata, care nu are prea multa consistenta.
Costumele si scenografia sunt extrem de bune. O mentiune: uneori vizualul este foarte puternic si devine mai captivant ca performanta celor de pe scena. De asemenea au fost niste momente foarte frumoase dpdv vizual si foarte complicate la trapez, in care in acelasi timp isi executau momentele mai multi acrobati, la trapeze diferite. Moment in care nu puteai sa te uiti cu atentie la fiecare.
Revenind la numerele de circ ele sunt de foarte buna calitate, unele din ele chiar spectaculoase. Am retinut dresura de tigri si lei (interesanta ferocitatea unora dintre protagonisti, dar cred ca totusi facea parte din dresura... pentru ca odata linistite animalele dresorul statea foarte linistit cu spatele la ele),frumusetea cailor, un numar de echilibristica pe sarma absolut incredibil in anumite momente.
Pot spune deci ca am petrecut o seara agreabila si secretele elfilor merita vazute.
Imi pare rau ca circul nu are inca site, desi exista deja un domeniu cu textul "In constructie". Acum cativa ani am avut intentia sa le propun realizarea unui site. Nu am ajuns la d-na Brandusa Novac dar m-am lovit de o retinere totala din partea lui Noni Hutterer, care a spus ca "pentru el Romania e vax. Pe el il intereseaza sa promoveze circul in strainatate, si pentru asta are un site pe care il gasesc doar cei interesati...". O atitudine care sper ca nu o mai are si acum...
De ce spectacole? Pentru ca este principalul meu hobby.
Mi-ar fi greu sa scriu despre spectacolele din trecut, dar poate uneori voi reveni si la ele.
Dar intentionez sa scriu de fiecare data despre spectacolele la care particip. Prin spectacol intelegem in primul rand teatru, dar si concerte, circ etc.
Iar astazi, dupa o lunga perioada am ajuns la circ, la Secretele Elfilor.
Se zice ca circul a evoluat foarte mult sub conducerea Brandusei Novac. Acest lucru se simte in partea tehnica (reflectoare noi, fog machine, lasere, sunet de calitate, scenografie deosbita la fiecare spectacol). De asemenea sa la este renovata, scaunele schimbate.
Personal nu sunt incantat de aceasta idee a spectacolelor "cu poveste". Pentru ca totusi partea interpretativa are doar rolul de a ocupa momentele dintre numerele de circ. Ar fi preferabili niste clowni de calitate, decat povestea cu elfii din cazul de fata, care nu are prea multa consistenta.
Costumele si scenografia sunt extrem de bune. O mentiune: uneori vizualul este foarte puternic si devine mai captivant ca performanta celor de pe scena. De asemenea au fost niste momente foarte frumoase dpdv vizual si foarte complicate la trapez, in care in acelasi timp isi executau momentele mai multi acrobati, la trapeze diferite. Moment in care nu puteai sa te uiti cu atentie la fiecare.
Revenind la numerele de circ ele sunt de foarte buna calitate, unele din ele chiar spectaculoase. Am retinut dresura de tigri si lei (interesanta ferocitatea unora dintre protagonisti, dar cred ca totusi facea parte din dresura... pentru ca odata linistite animalele dresorul statea foarte linistit cu spatele la ele),frumusetea cailor, un numar de echilibristica pe sarma absolut incredibil in anumite momente.
Pot spune deci ca am petrecut o seara agreabila si secretele elfilor merita vazute.
Imi pare rau ca circul nu are inca site, desi exista deja un domeniu cu textul "In constructie". Acum cativa ani am avut intentia sa le propun realizarea unui site. Nu am ajuns la d-na Brandusa Novac dar m-am lovit de o retinere totala din partea lui Noni Hutterer, care a spus ca "pentru el Romania e vax. Pe el il intereseaza sa promoveze circul in strainatate, si pentru asta are un site pe care il gasesc doar cei interesati...". O atitudine care sper ca nu o mai are si acum...
miercuri, 29 noiembrie 2006
Primul post din blog
M-am gandit azi sa pornesc acest blog.Nu stiu cat de des sau de complex voi reusi sa scriu in el, dar poate in timp va deveni ceva interesant.
In poza de alaturi sunt eu impreuna cu baietelul meu, pe care il cheama tot Sergiu, in august in Cismigiu.
Acum el are doi ani si 5 luni.
O noutate: azi s-a anuntat premiera piesei Mamouret la Bulandra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)