Nu am scris nimic de mult, tocmai de aceea s-au adunat cateva spectacole. Voi scrie foarte pe scurt despre ele din acest motiv si sper ca pe viitor sa reusesc sa fiu mai consecvent in a scrie impresiile despre spectacole imediat ce le vad.
1. Crima si pedeapsa
Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, regia Yuriy Kordonskiy.
Am vazut Crima si Pedeapsa prima oara la premiera din Octombrie 2005. Numarul redus de spectatori ce pot fi prezenti la un spectacol face ca biletele sa se gaseasca extrem de greu si sa primesc deseori mesaje in care sunt acuzat ca teatrul le vinde "pe sub mana".
Spectacolul este deosebit mai ales prin prisma faptului ca in rolul principal sunt 3 actori (in acelasi timp). Dar spre deosebire de cum m-as fi asteptat ele nu sunt personalitati distincte ale lui Rascolnikov, ci sunt 3 parti cu exprimari complexe. Scenografia, ce lasa intotdeauna ceva ascuns vederii spectatorului este simpla, dar sugestiva. Echipa de actori isi merita din plin minutele intregi de aplauze de la sfarsitul fiecarei reprezentatii. Detalii pe www.bulandra.ro
2. Portretul lui Dorian Gray
Teatrul Odeon, Regia Dragoş Galgoţiu
Nu sunt un fan al lui Dragoş Galgoţiu, dar acest spectacol iese din tiparele neinteligibile cu care acest regizor m-a "incantat" in Baal, Woyzeck, Hamletmachine. Stiu ca are un stil original, ca spectacolele sale nu sunt proaste, dar intelegerea mea fata de ele e limitata.
Portretul lui Dorian Gray, desi bazat pe un personaj principal care se exprima doar prin dans (Razvan Mazilu), reuseste sa fie un spectacol exrem de frumos, sugestiv, din care chiar intelegi povestea.
Prietenii cu care am fost (e a doua oara cand il vad) nu au fost deloc incantati de jocul celorlalti actori, considerand ca acestia doar recita teatral niste roluri.
3. Regele Lear
Teatrul Naţional Cluj, Regia Tompa Gabor
In seara primei mele vizite in Cluj, am avut placerea sa-l vad pe Marian Ralea in Regele Lear. Nu voi intelege niciodata de ce rolurile sale din Bucuresti nu se ridica la inaltimea celor pe care le are in tara, desi au existat zvonuri odata ca va fi si Hamlet.
A fost o seara a descoperirilor si a unui spectacol cu "personaje". Am descoperit teatrul din cluj, o cladire frumoasa, desi uzata de vreme si am vazut un spectacol cu actori necunoscuti mie, pe care i-am receptat clar ca fiind niste personaje autentice. In Bucuresti, cand vad spectacole cu actori cunoscuti, unii chiar personal, e mai greu uneori sa uiti ca un personaj este cel cu care ai baut un suc la bar cu trei zile inainte.
Povestea pe care mi-o aminteam nu era foarte clara (vazusem de cateva ori Regele Lear de la Bulandra, cu Victor Rebengiuc... un spectacol controversat) drept pentru care am fost captivat de ea, desi ma temeam de oboseala ce ar fi putut sa ma cuprinda dupa o noapte de mers cu trenul si o zi de Cluj.
Actorii au fost destul de eterogeni, mergand de la foarte bun la slab. Exceptandu-l pe Ralea, cel mai buna interpretare de pe scena a fost a lui Kent, interpretat de Cătălin Herlo.
Spectacolul, in ansamblu a fost unul foarte simplu, dar foarte sugestiv, fara elemente metaforice complicate, efecte de lumini sau decoruri marete.
4. Război cu Troia nu se face
Teatrul Mic, Regia Florin Călinescu
Probabil legile universului spun ca evolutia este ciclica, deci dupa un numar de spectacole remarcabile ale unui teatru (Cum gandeste Amy, Cum iubeste cealalta jumatate, O zi din viata lui Ceausescu, 8989... etc) trebuie sa vina si un esec.
Si din pacate esenta acestui spectacol se reduce doar la o replica de doua cuvinte, pe care troienii i-o striga lui Ulise "Muie Ulise!!".
5. Anatomie Titus Căderea Romei
Teatrul Bulandra, Regia Alexandru Darie
Unul din spectacolele mele preferate din Bucuresti mi-a facut bucuria sa se reia, cand nu credeam ca mai e posibil.
Prin urmare, abia am asteptat sa-l revad (pentru a 6-a oara sau poate mai mult) la doi ani de la ultima reprezentatie.
Si a fost putin diferit. Unele momente si-au pierdut tratalitatea, castigand naturalete. In orice caz, prin ansamblul artistic creat de actori, muzica, decor si nu in ultimul rand lumini, acest spectacol, desi evitat de spectatori din cauza violentei, ramane un titlu de referinta din repertoriul de la Bulandra si din creatia lui Ducu Darie (proaspat ales presedinte la UTE).
Acest post este posibil sa sufere completari.
